Archive for the ‘Uncategorized’ Category


Credinţa este un dar de la Dumnezeu, iar un astfel de dar nu este tranzacţionabil. Înţeleg foarte clar de ce ora de religie a devenit o afacere profitabilă pentru susţinătorii de azi ai toleranţei, un concept pe cât de bine construit, pe atât de parşiv aplicat. Ca în celebra poveste a lui Creangă, în care Dănilă Prepeleac îşi vindea boii pentru carul care mergea singur la vale, cam în acelaşi fel şi noi suntem îndemnaţi să tranzacţionăm ora de religie. Tranzacţia este extrem de păguboasă. Cu umorul lui sănătos, povestitorul humuleştean ne arată care este finalitatea unui astfel de demers. Carul merge o vreme singur, după care se opreşte. Ce să faci cu un astfel de car? Păi, simplu: îl vinzi pe o capră obraznică. Apoi vinzi capra pe un gânsac foarte gălăgios şi, în sfârşit, pentru a scăpa de gâgâială, îl dai bucuros pentru o pungă goală.

Ce vrea să spună Creangă? Că românul este un negustor tare nepriceput şi alţii profită de naivitatea lui, îndemnându-l să fie liber. Liber de ce? De povara propriei sale credinţe, de greutatea Adevărului Care este Hristos. Căci pe ce dăm ora de religie din Şcoală? Pe nimic. Cu mult talent regizoral, românul a fost pus în situaţia de a alege, însă a alege a fost dintotdeauna problema românului sincer, nu a celui duplicitar. „Eu cu cine votez?” se întreabă cetăţeanul turmentat în piesa binecunoscută a lui Caragiale. La rândul său, Dănilă Prepeleac alege varianta păguboasă. Cum să ieşim din dilema aceasta în care suntem aruncaţi cu largul concurs al celor ce conduc această ţară? Pe cine incomodează ora de religie de au inversat raportul majoritate-minoritate? În loc să se ducă să facă cerere cei care nu vor să participe în şcoli la ora de religie şi care reprezintă un procent infim, suntem puşi pe drumuri noi, părinţii care vrem ora de religie în Şcoală şi care reprezentăm majoritatea. Cui i-a venit dintr-odată pofta de a face instrucţie cu noi?:Fiindcă, iată, suntem forţaţi de cei puţini să facem dovada voinţei noastre libere, ceea ce înseamnă că minoritarii au dobândit puterea de a pune în discuţie până şi capacitatea noastră de a discerne. Întrebarea mea este până unde se cade să fim toleranţi? Oare buna noastră cuviinţă românească nu este speculată în defavoarea noastră? Căci, nu-i aşa, noi nu suntem niciodată îndeajuns de toleranţi, noi nu suntem niciodată racordaţi la sistemul de valori al Europei! Dar cum putem să zâmbim celor care ne fură identitatea naţională? Cum putem să fim toleranţi cu cei ce ne vând pe treizeci de arginţi? Cum să jubilăm atunci când vedem că ora de religie care a lipsit atât de mult generaţiilor îndobitocite de ateism ştiinţific şi de propagandă ideologică de stat în perioada comunistă, este acum iarăşi lovită, schingiuită de versatilii propovăduitori ai corectitudinii politice?

(more…)

Text preluat de pe http://mihai-floarea.blogcreativ.ro/Primul-blog-b1/Romania-furata-Raportul-comisarului-european-Samuel-Scheib-a-roman1-b1-p29.htm

        Pe canavaua unei iubiri tinerești, Sergiu Ciocârlan (n. 1979, Brăila) brodează portrete (Cosette Minescu, Iancu Mercheșanu, Geta, părintele P.), narațiuni, un discurs (al profesorului N.), și o conferință („Moduri de receptare a literaturii române“, ținută de un harismatic profesor universitar), o microrecenzie de carte (volumul X al Operelor lui Mihai Eminescu), microanalize politico-economice de o pertinență indiscutabilă, toate ancorate atît de limpede în actualitate, încît îndeamnă cititorul la implicare, anume pe cel tînăr la reflecție și autoanaliză, iar pe cel mai vîrtsnic, în plus, la retrospecție. Personal, lectura mi-a determinat o reevaluare a parcursului propriu în ultimele două decenii ce mi-a readus în oglinda memoriei elanurile decembriste retezate cu un cinism criminal de binecunoscuții oameni potriviți la locurile potrivite. Noutatea propusă de prozator este un așa-numit raport pus pe seama ipochimenului numit batjocoritor în titlu, „opera“ acestuia fiind, de fapt, un excelent rechizitoriu în cheie ironic-amar-constatativă.

(more…)