Curajul mărturisirii

la February 25, 2015 in Sergiu

Text preluat de pe www.fgmanu.ro

Romanul lui Sergiu Ciocârlan, Mărturisitorul de care vă temeţi (Petru Vodă, Fundaţia Justin Pârvu, 2014) este o carte de suflet care ne readuce în prim plan, sub forma unei naraţiuni adevărate a unui timp istoric recent, figura luminoasă a vrednicului de pomenire Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, cel care a întrupat simbolul Bisericii luptătoare în comunism, aşa cum a procedat şi Paul Goma, în spaţiul culturii române. Scris într-un stil expresiv, elegant şi percutant, romanul lui Sergiu Ciocârlan punctează o realitate care ţine de recursul la memoria noastră colectivă, la identitatea şi rostul firii româneşti care a trebuit să înfrunte o teroare a istoriei extrem de dură, o teroare a unui sistem ateu şi criminal, comunismul care şi-a pus amprenta asupra chipului naţiunii, încercând să-l schimonosească şi să-l aneantizeze.

Chiar dacă autorul a optat pentru această formulă narativă, unde îşi face mereu simţită prezenţa prin intruziunile interogative, ţinând în priză atenţia cititorului, perioada la care se raportează romanul este cea a anului 1978, în care Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa va ţine celebrele sale predici 7 Cuvinte către tineri, drept răspuns la ateismul şi propaganda bolşevică, de îndoctrinare ideologică a tineretului şi a demolării bisericilor din capitală (cazul Bisericii Enei). În centrul atenţiei nu este numai părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, ci o serie de personaje care participă, prin rolurile lor bine rânduite, la atmosfera unei vieţi transpuse impecabil de Sergiu Ciocârlan în substanţa romanului: de la simpaticul, hâtrul şi inocentul vagabond Stelu cu calul său la personajele seminarului teologic Radu Vodă din Bucureşti, acolo unde este miezul romanului: pedagogul V. Rădună, Părintele Director M, Părintele N, Preasfinţitul R, inspectorul P, maica Emilia, plus elevii de la seminar: Paul, Mihail, Victor, Filip, Stoian, Gigi Stanciu, Silviu, ş.a. În interiorul acestei trame apare frumoasa poveste de iubire dintre Marius si Daniela, doi tineri, a căror dragoste spăla urâţenia unei Românii anchilozate, desfigurate. Romanul debutează într-un mod aparent insolit prin relevarea biografiei intelectuale şi spirituale a Părintelui Gheorghe Calciu, exponentul unei generaţii mucenicite, călite în infernul concentraţionar comunist, o generaţie din care mai făceau parte scriitorul Marcel Petrişor, Iosif V. Iosif şi Constantin Oprişan, studentul lui Martin Heidegger, o minte strălucită a tinerei elite intelectuale interbelice româneşti, mort la închisoarea Jilava, în iulie 1958.

Autorul face în preambulul romanului o pledoarie pentru ideea de eroism în România modernă, eroismul unei generaţii crescute în Frăţiile de Cruce, având la bază un program de renaştere spirituală bazat pe îndreptarul celor cinci legi fundamentale: legea tăcerii – oratoria sa fie oratoria faptei; legea muncii; legea educaţiei; legea ajutorului reciproc – a-ţi ajuta fratele căzut în nenorocire; legea onoarei. În fond, este vorba despre o generaţie crescută în spiritul jertfei şi al asumării martirajului pentru Biserică şi neamul românesc. Săvârşirea parastasului de un an de către Părintele Gheorghe Calciu pentru elevii seminarişti răposaţi la cutremurul din 4 martie 1977 avea să declanşeze un întreg scandal în interiorul Seminarului, în măsură în care autorităţile bisericeşti nu puteau să deranjeze oficialităţile comuniste prin probe de misticism, aşa cum erau percepute manifestările de credinţă ale Bisericii. Încep primele măsuri de şicanare ale Părintelui Calciu din partea superiorilor săi din Seminar, dar şi din Biserică şi pe linia Departamentului Cultelor, mai ales că Părintele Calciu era un preot iubit de tinerii seminarişti pentru învăţătura sa şi, mai ales, pentru modul său de a se apropia de sufletele copiilor, oferind o alternativă serioasă atât la formalismul birocratic seminarist, cât şi la propagandismul ideologic al ateismului oficial comunist. Intrând în perioada postului pascal, părintele Gheorghe Calciu decide, în buna practică a ţinerii predicii în interiorul Seminarului, să propună 7 cuvinte către tineri, ca adevărate modele formative pentru generaţia viitorilor preoţi. De fapt, aceste predici erau şi un răspuns al Părintelui Gheorghe Calciu la inerţia şi frica ierarhiei BOR de a se opune acţiunii de dărâmare a vechilor lăcaşe de cult, aşa cum se începuse cu Biserica Enei.

În jurul acestor momente se constituie acţiunea romanului, un document viu al unei perioade de laşităţi, infamii, crime şi atrocităţi ale regimului ateu comunist. În acţiune regăsim toate metodele puse la cale de Partidul Comunist, prin Securitatea sa: ameninţări, infiltrări de informatori şi agenţi sub acoperire, unii chiar din rândul Bisericii – un preot profesor, cu o bogată carieră universitară, sub numele de cod Iliescu -, presiuni puse asupra tinerilor seminarişti de a nu pactiza cu Părintele Calciu, de a nu lua parte la aceste predici ţinute la biserica Radu-Vodă, inclusiv crime – o primă tentativă de ucidere a lui Andrei Cojocaru, unul dintre şoferii Securităţii, care va culmina, finalmente, cu asasinarea sa.

Talentul lui Sergiu Ciocârlan devine evident în măsura în care autorul permite fiecărui personaj să spună propria poveste de viaţă, o poveste care nu se raportează la o ficţiune narativă, ci la o realitate trăită intens, consumată frenetic, în care istoria este un prilej de rememorare nu a unui evenimenţial illo tempore, ci a unui fapt prezent hic et nunc. Scriitura nu este una autoreferenţială, ci este una care curge prin vocea fiecărui personaj, în care destinul se circumscrie unei providenţialităţi bine rostuite. Autorul reuşeşte să recompună toată atmosfera de calvar din jurul Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, prin invocarea metodelor securistice de şantaj asupra soţiei părintelui, preoteasa Adriana: telefoane de ameninţare cu moarte, exercitarea unei presiuni psihologice teribile asupra familiei, anchetarea, maltratarea şi umilirea elevilor Părintelui Calciu de către conducerea Seminarului în vederea determinării încetării de către Părinte a acţiunii sale de rostire a acelor predici.

Sergiu Ciocârlan introduce şi cele 7 cuvinte către tineri ale Părintelui Gheorghe Calciu, adevărate pilde de mărturisire a Adevărului lui Hristos pentru o generaţie de viitori preoţi care trebuie să revină la învăţătura Bisericii, la credinţa autentică, reală, vie şi organică, nu doar la cea mimată de o parte a ierarhiei Ecclesiei, o învăţătură care reclamă nu doar cuminţenie, ci şi atitudine fermă şi foarte clară atunci când se atentează asupra adevărului de mărturisire a credinţei. Dacă în primul cuvânt intitulat sugestiv Chemare, părintele Gheorghe Calciu îndeamnă la trezvie, la recuperarea demnităţii spirituale a fiinţei: „Ţi s-a spus că descinzi din maimuţă, că eşti o fiară care trebuie dresată, iar acum afli un lucru uluitor: tu eşti templul lui Dumnezeu, în tine sălăşluieşte Duhul lui Dumnezeu! Eşti rechemat, tinere, la demnitatea de om metafizic; eşti ridicat de acolo de unde educaţia greşită te-a coborât din sacrul oficiu de a fi templu în care să locuiască Dumnezeu!… Vino în Biserica lui Hristos! Vino să înveţi ce este inocenţa şi puritatea, ce este blândeţea şi ce este iubirea. Vei afla care este rostul tău în lume, care este scopul existenţei noastre” (p.251), în următoarele predici Părintele insistă asupra „zidirii de biserici” (al doilea Cuvânt), asupra relaţiei dintre „cer şi pământ” (al treilea Cuvânt), dintre „credinţă şi prietenie” (al patrulea Cuvânt), asupra „preoţiei şi suferinţei umane” (al cincilea Cuvânt). Totodată, se vorbeşte „despre moarte şi înviere” (al şaselea Cuvânt), pentru ca în ultimă predică, din 19 aprilie 1978, Părintele Gheorghe Calciu să se oprească asupra „iertării”: „Când am început aceste Cuvinte, tinere prieten, la primul din cele şapte nici nu te cunoşteam. Ştiam despre tine că exişti, că aspiri spre ceva ce lumea nu-ţi poate da şi te-am chemat, ca pe fratele meu necunoscut, să-ţi arăt o cale nouă pe care să păşeşti. Ţi-am vorbit despre Hristos şi Biserica Lui, despre un cer nou şi un pământ nou, despre moarte şi înviere şi, mai presus de toate, despre iubirea lui Isus pentru tine. Dar acum îţi spun frate, nu numai semen al meu; şi te iubesc, nu cu o iubire abstractă şi care îşi caută obiectul, ci cu iubirea care a găsit, fiindcă te cunosc şi eşti în inima mea, aşa cum şi eu sunt în inima ta… Să ne rugăm pentru toţi fraţii noştri care ne iubesc şi care ne urăsc pe noi, care ne-au făcut bine şi rău, care ne-au iertat sau nu ne-au iertat. Noi toate să iertăm tuturor” (pp.449-450).

Romanul se încheie cu destituirea Părintelui din Seminarul teologic, în data de 17 mai 1978, „pentru abateri disciplinare”, fiind scos din funcţia de profesor de limba franceză şi exegeză a Noului Testament, printr-o hotărâre semnată de episcopul vicar R şi consilierul I. Epilogul pus sub genericul „istoria se scrie cu nume”, continuă cu punctarea traseului Părintelui Gheorghe Calciu: la 10 martie 1979, părintele este arestat din ordinul personal al lui Nicolae Ceauşescu şi condamnat la 10 ani de închisoare, din care va executa numai cinci ani; în 6 octombrie 1984 este caterisit din Biserica Ortodoxă Română, deşi părintele Ion Covercă s-a opus la vot în Consistoriul bisericesc, iar în 1985 este expatriat în Statele Unite ale Americii. Elevii părintelui Gheorghe Calciu au fost alături de Sfinţia sa, opunându-se samavolniciilor şi nedreptăţilor comunismului care voiau să-l distrugă pentru curajul mărturisirii lui Hristos şi pentru atitudinea sa tranşantă de denunţare a unei ideologii atee şi criminale.

Sergiu Ciocârlan conchide exemplar acest roman admirabil dedicat Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, „model de bărbăţie duhovnicească şi de rezistenţă a Bisericii în vremurile de prigoană”: „Dosarul Părintelui, care cuprinde mai multe volume, este o adevărată operă demonică. Atâtea trădări, turnătorii, căderi, clătinări, încât e cu adevărat cutremurător să vezi ce a însemnat activitatea Securităţii. Mulţi citesc, dar puţini înţeleg. Ne-au dat libertatea de a înţelege. Nu sunt personaje, nu e literatură şi, totuşi, ei, aceşti martiri fraţi ai noştri sunt zilnic transformaţi în personaje, în ficţiuni de tot felul. Persecutorii fără nume vorbesc de ei cu autoritatea unor cercetători ai fenomenului, nu cu sentimentul vinovăţiei. A cui e vina?”.

Romanul lui Sergiu Ciocârlan reprezintă nu doar o certă reuşită literară, prin virtuţile sale estetice, ci şi o carte-document despre o istorie recentă a războiului întru Cuvânt purtat de un simbol al Bisericii luptătoare, Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, în orizontul mai larg al războiului întru Duh, susţinut de un curaj exemplar al mărturisirii hristice. Acest roman merită să intre în atenţia scriitorimii române pentru a se bucura de o reeditare, dar şi de o recunoaştere pe măsură. Avem de-a face cu un scriitor talentat şi cu un roman extraordinar! „Mărturisitorul de care vă temeţi este o carte-călăuză prin actualitatea dominată de înrobiri de tot felul, pentru că propune un model neagreat în societatea de astăzi: atitudinea cuvântului, demnitatea cuvântului, libertatea cuvântului, aceste ipostasuri ale umanităţii noastre care au fost condamnate la moarte. Incomoda carte atinge câteva aspecte definitorii ale lumii prin care străbatem deseori cu o orientare precară: sclavia, slugărnicia, obedienţa parşivă, plecăciunea, umilinţa, supunerea necondiţionată, servilismul, dispoziţia de a executa orice, oricând şi oricum, acceptarea punctuală a ordinului primit pe linie de partid, alinierea la mersul ideologic al istoriei. Prin eroul-mărturisitor pe care-l propune acest roman, sunt demascate necruţător toate aceste devieri ale conştiinţei de la firescul şi libertatea vechii şi frumoasei noastre lumi româneşti” (p.3).

Sergiu Ciocârlan (n. 1979, Brăila), doctor în filologie la Universitatea din Bucureşti, cu teza Sensul tradiţiei în proza lui Ioan Slavici, cu studii publicate în volume de specialitate, dar şi cu texte apărute în „Cuvântul”, „Luceafărul”, „Lumea credinţei”, „Ortodoxia”, „Tabor”, „Tribuna”, este autorul unor romane semnificative: Jertfa unui preot mucenic: Miercurea Patimilor (2013); Fără frică: despre curajul mărturisirii lui Hristos (2013); România furată. Raportul comisarului european Samuel Scheib (2014), precum şi a lucrării Minunatele întâmplări ale inimii şi alte povestiri (2014) şi a unui volum de versuri Poemul iubirii veşnice (2014). Totodată, Sergiu Ciocârlan este şi autorul volumului Literatura în lumina Ortodoxiei (Cluj-Napoca, Reîntregirea, 2014), „o istorie a regăsirii rostirilor literaturii întru Cuvântul cel nesfârşit şi adevărat, o inedită şi amplă lucrare de receptare critică, deschizătoare de drum în cultura literară românească”.

Constantin Mihai

Comenteaza