Despre autor

Sergiu Ciocârlan (n. 1979, Brăila) este profesor de Limba şi literatura română. În 2011 obţine titlul de doctor în filologie cu teza Sensul tradiţiei în proza lui Ioan Slavici, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti (Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Mircea Anghelescu). Are articole publicate în Cultura, Cuvântul, Luceafărul, Lumea credinţei, Ortodoxia, Tabor, Tribuna. De asemenea, a publicat articole de specialitate în volumele Studii de literatură română şi comparată, Bucureşti, Ed. Universităţii, 2009, şi Cercetări şi studii. Volumul Şcolii Doctorale a Facultăţii de Litere, Bucureşti, Universitatea din Bucureşti, 2010 (editori: Liliana Ionescu Ruxăndoiu şi Mircea Anghelescu. În 2013 publică Jertfa unui preot mucenic: Miercurea Patimilor (ed. a II-a, 2014) şi Fără frică: despre curajul mărturisirii lui Hristos, două romane simetrice care propun soluţii de ieşire din universul concentraţionar de ieri (închisoare, lagăr, Canal) şi de azi (Pretextele din ce în ce mai explicite de provocare ideologică din societatea actuală, care s-au dezvoltat odată cu egoismul patimilor, nu semnalează oare un blocaj, o fundătură?), respingând atitudinea bicefală, spectrul umanităţii intrate în malaxorul dublului limbaj. 2014 este anul în care publică 5 cărţi. La începutul lui 2014, în februarie, publică romanul România furată. Raportul comisarului european Samuel Scheib (ed. a II-a, 2014), avertizând asupra pericolului din interior, insesizabil adeseori, care constă în consimţirea (din nepăsare sau din calcul) la asasinatele dictate asupra valorilor româneşti. În aprilie 2014 publică Literatura în lumina Ortodoxiei, o istorie a regăsirii rostirilor literaturii întru Cuvântul cel nesfârşit şi adevărat, dar totodată o necesară şi amplă lucrare de receptare critică, deschizătoare de drum în cultura literară românească. În toamna aceluiaşi an (octombrie 2014), îi apare romanul Mărturisitorul de care vă temeţi, o carte-călăuză în actualitatea dominată de înrobiri de tot felul, pentru că propune un model neagreat în societatea de azi: atitudinea cuvântului, demnitatea cuvântului, libertatea cuvântului, aceste ipostasuri ale umanităţii noastre care au fost condamnate la moarte. În noiembrie 2014 publică simultan, la Editura Egumeniţa, un volum de povestiri adresate tinerilor şi un volum de poezie. Minunatele întâmplări ale inimii & alte povestiri este o colecţie de mărturisiri în care tinerii de azi cunosc emoţiile primelor întâlniri, se plimbă singuratici ţinându-se de mână, îşi şoptesc cuvinte preţioase, în timp ce Poemul iubirii veşnice deschide o fereastră spre frumuseţile nevăzute din inima tânărului care are de parcurs o întreagă istorie a renunţărilor la sinele fals, dominator, dispus să zdrobească pe celălalt, pentru a se dobândi pe sine, cel adevărat, întru Hristos. În anul 2015 publică De ce sunt un elev impertinent, un microroman răscolitor în care adolescenţii se recunosc în revolta personajului principal, o revoltă îndreptată împotriva formalismului unei şcoli care nu reuşeşte să mai dea soluţii. De fapt, rechizitoriul este îndreptat împotriva sistemului care îi apasă pe profesori, îi nemulţumeşte pe părinţi şi-i sufocă pe elevi. „Programa” congestionată este neajunsul întregii societăţii, aşa cum se va vedea în roman: părinţii nu mai au timp suficient pentru propriii lor copii din cauza serviciului, profesorii sunt încărcaţi cu cât mai multe „sarcini”, „analize”, „documente”, iar elevii trebuie „să se ocupe” de cât mai multe „teme”, renunţând la timpul lor liber. Poate fi condamnat un astfel de adolescent pentru faptul că reacţionează la toate acestea printr-o plictiseală aproape nevindecabilă?

27 comentarii la “Despre autor”

  1. Ilie teodora says:

    Draga Segiu ,
    imi exprim bucuria ca o intamplare mi-a adus in cale scrisurile tale
    Asa am aflat ce frumos ai crescut
    Succes si cale luminata si plina de iubire sa ai !
    eodora Ilie , colega ta, mai bogata in ani, de la Edmond Nicolau

    • Sergiu says:

      Stimată Doamnă Teodora Ilie,

      Îmi prilejuiți o caldă bucurie, aşa cum am simțit totdeauna stând în preajma dvs. E minunată întâlnirea prin cuvânt – cuvântul cel ce inimi uneşte şi care este dar de mare preț înlăuntrul meu. Vă mulțumesc pentru frumoasele urări şi vă doresc fericirea cea nepieritoare.

      Cu sinceră bucurie întru Hristos cel înviat,
      Sergiu Ciocârlan

  2. Zahiu Elena Roxana says:

    Domn profesor,
    Scriu aceste randuri cu ajutorul colegilor mei. Ne lipsiti, dar va sustinem.
    Va uram succes si fie ca Dumnezeu sa va ajute sa deveniti al doilea Eminescu al Romaniei.
    VA IUBIM!!!

    • Sergiu says:

      Roxana,

      Mă bucur că nu m-ați uitat şi mi-e tare dor de voi, o clasă minunată: Daniel (Nes), Andreea (RCA) şi Andreea, Timi, Sorin, Gabriel Florescu şi Gabriel Duşa, Alexandra, Maria, Iulian, Felicia, Alex, George, Valentin, Gabriel, Carmen, Mirela. Mi-am amintit de toţi? Vă păstrez în inima mea şi vă iubesc. Aş vrea să vă văd. Ştiu că ați crescut şi că lumea arată diferit acum pentru voi. Dacă aş avea un număr de telegon, v-aş suna.

      Cu mult drag vă îmbrățişez,
      SC

  3. Zahiu Elena Roxana says:

    Mi-au dat lacrimile cand am citit. Toti copii au fost emotionati si fericiti.
    Dumneavoastra sunteti cel mai bun profesor pe care l-am avut. Ne-a parut rau cand am aflat ca nu ne veti mai fi profesor.va iubim si va vom purta in suflet pana la moarte.

  4. sabina-nicoleta says:

    Cate cuvinte frumoase ati scris. Ati fost,sunteti si veti fi cel mai bun profesor. Sunt mandra ca am fost eleva dumneavoastra. Am facut o intalnire cu profesori si elevi de la vadeni,asa am aflat ca a-ti scris carti,am aflat de la doamna Gheorghies Maria… Tot binele din lume.sabina vadeni

  5. Sergiu says:

    Îți mulțumesc, Sabina. Mi-aduc aminte cu bucurie de momentul acela când ne-am întâlnit în clasa a V-a. Au trecut 10 ani de atunci! Ce mai faceți: tu, Mihaela, Cristina, Marian, George şi toți ceilalți?

  6. sabina-nicoleta says:

    Cat ma bucur ca atI raspuns. Cristina e la facultate,Mihaela a luat bacu si a facut si nunta pe 5 sept anul acesta,George a luat bacu si munceste,Marian e la facultate,Claudia a luat bacu si acum este in Anglia la parinttii ei,Diana e casatorita nu a terminat liceul,restu muncesc Costel la Bucuresti si ceilalti prin Galati-Braila..Ana,dupa ce tatal i-a decedat acum e casatorita si este gravida,. si eu am terminat liceul,nu am dat bacu ca stiam ca la mate nu stiu nimic,m-am casatorit si am un baietel de un an si opt luni…

  7. Matei Ana Maria says:

    Recent mi-a cazut in mana cartea “De ce sunt un elev impertinent” . Consider ca ar trebui citita de fiecare parinte / profesor . Va rog sa abordati si in alte scrieri aceasta tema. Ar fi muuult de vorbit despre carte, despre copilul de azi in general, despre cum am putea noi, adultii sa-i privim din alt unghi pe copii … V-am cautat pe facebook – cel mai rapid si usor mod de cominicare de pe net, dar nu v-am gasit …

    • Sergiu says:

      Într-adevăr, ar fi mult de discutat pe tema educației, dar şi mai mult ar fi de împlinit. Prea multe discuții nu fac decât să ducă în derizoriu actul în sine al educației. Mă bucură mesajul dv. Imi confirmă preocuparea sinceră pentru un domeniu vital al existenței noastre, fiindcă părinții şi profesorii au o responsabilitate e enormă pentru cum va arăta România de mâine.

      Nu am cont pe facebook. Cred că v-ar interesa cartea pe care abia am terminat-o de scris, dar care va fi publicată probabil prin ianuarie. V-aş putea trimite-o pe e-mail. Titlul ei este “Clonele învățământului românesc – un exleriment al urii față de valori”.

  8. Dragă Sergiu, trimite-mi și mie un email al tău.

  9. Elena says:

    Doamne ajuta, Sergiu! Am scris o carte cu continut moral duhovnicesc, am binecuvantarea duhovnicului sa o public dar as dori daca se poate sa ma ajuti cu cateva informatii cu privire la publicare intrucat e pentru prima data. Te rog, raspunde-mi pe adresa de e-mail.

  10. Elena says:

    Ar trebui sa-ti apara adresa mea cand moderezi comentariul. Asa apare la mine pe blog cand cineva lasa un comentariu. elena_jaglau@yahoo.com

  11. Corina Iftimia says:

    Stimate Domnule Sergiu Ciocarlan,

    Prima carte a dumneavoastra pe care am citit-o e Literatura in lumina ortodoxiei. Am parcurs-o cu mare interes, caci eu insami predau si literatura. Un mic bemol, totusi. Mi-ar fi placut sa gasesc in carte mai multe pagini despre realismul francez, insa inteleg ca un asemenea studiu nu poate cuprinde chiar TOT. Oricum, pentru mine e o lucrare de referinta si asa ar trebui sa fie pentru profesorii de limba si literatura.
    Am citit si De ce sunt un elev impertinent. O recomand tuturor celor din anturajul meu, parinti, profesori si chiar invatacei.
    De curind am citit si Romania furata. Am aflat pe la stiri ca vineri a revenit tov. Saiba la Bucuresti. Stim ce urmeaza. Dumnezeu sa ne apere!
    O sa-mi procurs celelalte carti ale dumneavoastra si astept cu mare interes cartea Clonele.
    Iertati pentru lungimea mesajului. Sa va ajute Dumnezeu sa continuati lucrarea de marturisire ortodoxa, inmultind talantul pe care vi l-a dat din belsug.
    Corina I.

  12. Sergiu says:

    Stimată Doamnă Corina Iftimia,

    M-au bucurat rândurile pe care mi le-ați scris. Aveam nevoie de ele, aşa că Dumnezeu S-a hotărât să mi le trimită. Prin dv. Foarte greu ne mai sustragem contextelor pentru a citi. Contextele sunt defavorabile adâncirii gândului şi a fi stăpân întru sine este ceva de mirare. Vorbesc despre lectură ca despre un război neînțeles de mulți, fiindcă se consideră că o carte e mai degrabă un vestigiu al unei lumi apuse. Ca profesori, noi nu avem argumente decât în măsura în care citim şi adâncim cuvântul, adunându-ne de peste tot, de prin toate rătăcirile noastre. Nu exprima acelaşi adevăr şi poetul, într-un vers celebru: “Pe mine mie redă-mă.”? Altfel ce pretenții să avem de la aceste generații de copii atât de neajutate? Neajutate de duhul nostru abandonat în afară, sleit, incapabil de a da un impuls răscumpărător. Cât de mult ne-am implicat în viaţa acestor copii, mă refer la părinţi şi profesori deopotrivă, ca să ne lamentăm că “ăştia nimic nu mai citesc”? Dar sunt curios care e programul de lectură al profesorului. Oare există? Dar al părinților? Sau ei sunt derogați de la o asemenea datorie??? Mi se lar demni de toată stima cei care prețuiesc cuvântul şi reuşesc a se cuprinde cu întreaga lor fiinţă întru cuvântul pe care-l rostesc. Nevăzut, se poate intui o tensiune a cuvântului atât de rar întâlnită astăzi.

    Cu neclintită nădejde în lucrarea lui Dumnezeu prin şi întru cuvânt,
    Sergiu Ciocârlan

  13. livia georgescu says:

    Bună ziua!
    Ieri, 27.02, v-am zărit într-o parcare în Braila, și v=am recunoscut după imaginile pe care google-ul le oferă. V-am privit. Păreați aplecat de profunzimea gândurile, copleșit de ceea ce făceați, căci nu v-a reușit din prima să aranjați căruțul pe peluza cu iarbă, pe colț, apoi să așteptați pentru a face manevra potrivită de a ieși din parcare. Mi-aș fi dorit să am puterea să vă fi salutat, însă cenzura constientului m-a oprit zicându-mi că v-ti fi simțit stânjenit. Nu mi-am permis asta ieri. Azi vă cer toate cărțile d-voastră cu autograf. Toate.
    Cu respect, Livia G.

    • Sergiu says:

      Vă mulțumesc pentru aprecierea cu care va indreptati gândul spre cărțile acestea! Cu multă luare aminte caut şi eu să-i mulțumesc Domnului pentru darul împărtăşit prin şi întru cuvânt, fără de care scrisul ar fi fost doar o înşiruire de semne în ţărână. “Cum poate sufla Duhul unde voieste?” – se intreaba cu nepricepere oamenii. Dar pentru mine este minunat. Iar minunea este că de acolo de unde lumea consideră că e loc sterp, Dumnezeu scoate rod bun. Poate de aceea si privesc la aceste carti ca la niste copii care vin pe lume cu un zambet nepamantean.

  14. livia georgescu says:

    Dacă mie v-ați adresat, vă spun că zâmbetul nepământean al copiilor cu care v-ati lăudat ca fiind rodul bun al cărților dăruite/revelate de Dumnezeu (alias carțile domniei v-oastre pe care vi le-am cerut cu autgraf), n-are de=a face cu gestul civilizat de a nu lăsa căruțul de care v=ați folosit la cumparături ACOLO unde NU îi este locul. Altfel spus, bunul simț vă obligă la mai mulă discreție și la mai puțimă lene, atunci când în preajma d-voastră chiar îsî face cunoscută prezența Duhul Sfânt și vă împărtășește din experiență. Bănuiesc că nu Duhul Sfânt v-a insuflat estul necivilizat de a lăsa cătuțul de cumpărături pe acea peluză cu iarbă?! Sunteți APROAPE o persoană publică, Cu gesturi mecanice tangengiale modestiei, dar aveți deci grijă la cum relaționați în public?! Cărțile vă ajung din urmă și vă trag de mânecă! Dacă nu v=ați adresat mie, aștept în continuare cărțile domniei voastre.
    Cu respect, Livia G.

    • Sergiu says:

      Aveti dreptate, intrucat nu v-am explicat momentul acela. Eu nu ieseam din parcare. Dv. ati observat tot ce s-a intamplat, asa este, insa eu doar ce sosisem. Dv. n-aveti nicio vina, desigur, probabil ca asa as fi vazut si eu lucrurile daca eram in locul dv. In alte conditii nu v-as fi explicat acest episod, dar pentru ca ati adus vorba de copii, si pentru ca ii iubesc, am indraznit sa fac niste precizari. In momentul in care am vrut sa parchez, pe locul acela era abandonat un carucior pe care l-am luat si l-am asezat pe peluza. In momentul acela am fost surprins, probabil, fiindca, initial, l-am indepartat, apoi mi s-a parut ca e mai bine sa-l asez pe peluza pentru a nu atinge vreo masina. Sa vedeti ce s-a intamplat… Fiica mea imi ceruse insistent sa-i cumpar un joc de sah, iar eu voiam sa-i fac o surpriza. Nu s-a potrivit deloc, deoarece hipermarketul nu dispunea de asa ceva. In cinci minute, am iesit si, ajungand la masina, caruciorul nu mai era. Am iesit din parcare si am plecat spre casa unde, bineinteles, a trebuit sa fac faţă dezamagirii fetei mele. Sahul i l-am cumparat abia marti de la o librarie.

    • Sergiu says:

      In ceea ce priveste cartile… oricand… cu bucurie in Domnul!

  15. Corina says:

    Draga Sergiu,

    Am ramas profund impresionata de cartile tale pe care le iubesc. As vrea sa-ti trimit si eu un mic eseu. Ai putea sa-mi dai adresa de email sau adresa postala pe care sa-ti scriu?

  16. Caprita Vasilica says:

    AM TERMINAT CARTEA “MARTURISITORUL DE CARE VA TEMETI” DE O ORA.
    MI S-AU USCAT LACRIMILE!
    ENTUZIASM, RECUNOSTINTA CA SUNT ROMANCA…BRAILEANCA!
    NEAPARAT MA VOI DUCE SA-I APRIND LUMANARI PARINTELUI GHEORGHE CALCIU!
    REPERE RAMAN PREOTII BRAILENI VICTOE DRAGOMIR SI FILIP NICOLESCU…MERITA SA-I CAUTAM SI SA AFLAM MAI MULTE, DACA VOR VREA SA NE PRIMEASCA SPIRITUAL.
    SINCERE FELICITARI, STIMATE DOMNULE SERGIU CIOCARLAN!
    DUMNEZEU SA VA TINA SANATOS!

    • Sergiu says:

      Mult l-a iubit Domnul pe parintele Gheorghe Calciu, dar mult ne iubeste pe noi de l-a trimis noua pe acest marturisitor. Mi-e dor de el, asa cum mi-e dor de Domnul care i-a dat cuvant pentru a raspunde celor care au prigonit Biserica. Nu e nimic intamplator in intalnirea dv. cu aceasta carte, dupa cum nu e nimic intamplator in intalnirea mea cu toate cuvintele prin care ea respira. Va multumesc!

  17. Teodor says:

    Îmi este dor de dumneavoastră!

Comenteaza